Moarte prin cristale de mentă – Death by mint

„Death by mint“ o poveste adevărată.

Duminică dimineata. Soare la Sibiu. Latră și un câine așa pe uliță. Copilul e plecat la tatăl ei. Mâța toarce pe piept. Sună a baie relaxantă, mă gândesc.

 

Iau cartea ‘Emoțiile distructive’ a lui Dalai Lama, pun în baie niște muzică relaxantă tibetană, dau drumul la apă. Mno, ce să pun în apă? Bingo! Am o pungă cu cristale de mentă cu care omoram șoarecii în podul casei din U.K. Pe spatele ei scrie ‘ajută la relaxarea mușchilor și este recomandată în răceli’. Perfect! Și-așa mă doare spatele! Torn jumăte din punga de 250gr așa ochiometric (nu scrie pe spatele pungii și cât!), să fie, că doar eu sunt mare, ditamai omu’, umplem cada și se diluează.

Nu scrie cât!
Nu scrie cât!

Vaporii de mentă încep să se împrăștie în baie. Inspir adânc: „ce moarte faină pe șoriceii ăia, death by mint“. Intru cu tupeu în apă. Mă imersez. Ascult muzica tibetană. Încep să simt niște usturimi pe zonele cu psoriazis. Inclusiv pe psoriazsiul de la ceafă, doar eram imersată. Încep să scot câte un picior la aer, pe laterala căzii. Capră la mine în cadă. Suflu către zonele care usturau din ce în ce mai tare. Simt gheațăăă! Țurțuri în ….! Crushed ice în….! Mă ridic cu totul. Ustură totul. Shit. Duș repede să spălăm menta! Mi-e frig tare, clănțăne dinții! Wtf! Dau apa fierbinte. E la maxim pe fierbinte, nu am deloc apă rece în ea! Zici că mă spăl cu ice bucket challenge! Wtf! Se umple baia cu aburi fierbinți, se ridică vaporii de mentă în aer. Simt că mă înec, tușesc, ies din nas niște muci galbeni cu ceva negru în ei, „e bine, chiar desfundă nasul căcatul ăsta!“.

 

Sar grațios din cadă, îmbrac halatul roz pe care scrie „Queen“. Tremur ca un rahat mentolat lângă un gard cum o fi și aia. Mă simt Elsa! Sau mai bine Anna care umbla despuiată prin pădurea înghețată. Mă uit în oglindă la psoriazisul din locurile pe care nu le vede niciodată soarele.(Așa am învățat eu că se face aseară la piesa de teatru ‘Monoloagele vaginului’. O s-o rog pe Eve Ensler să adauge un capitol separat despre vaginul înecat cu mentă.) Nimic roșu. Și atunci de ce dracu’ arde?!?!? Mă dau cu cremă magică gălbenele de la Maria Treben. Calmează. Restul corpului ustură! Mi-e frig de mă ….țurțuri pe mine. Țurțuri! Să sun la urgențe? Ce să le spun, că mi-am ars poezia de Nicolae Labiș cu mentă? Nici măcar chiloții speciali pentru Smurd, ăia roz cu ‘Grumpy but Gorgeous’ nu îi mai am. Iar aici în Cisnădie, în Cartierul Arhitecților morți, până mă redirecționează la Sibiu, scuip pe nas flăcări cu aromă de mentă!

 

Intru iar în duș să mă spăl de mentă (dementă!!!!). Nimic. Tot rece gheață se simte dușul. Muzica de meditație tibetană încă mai behăie din telefon pe undeva. Cartea lui Dalai Lama ‘Emoții distructive-cum le putem depăși’ este stropită cu apă uleioasă de la cristalele de mentă. Mă bucur sadic că a ajuns menta și la Dalai Lama, „Analyze this, Lama! Că probabil nici lama nu o voi mai putea folosi vreodată!“. Ies tremurând de frig. Ochii lăcrimează și ard. Mă șterg, mă îmbrac. Gros. Sub plapuma de iarnă. Pisica se urcă pe mine să mă încălzească. Tremur în continuare de frig. Sunt încleștată ca Porțile de Fier. Expir pe nas aer parfumat cu mentă. Șoriceii se simt răzbunați. Dumnezeu se ține de burtă și râde de mine. #hazdenecaz #cristaledementă #moarteprinmentă #dalailama #monoloagelevaginului

Share if you care!Share on Facebook
(Visited 88 times, 88 visits today)

About Mukallita

Din Prazilia, ex maritata cu ardelean nascut la Bacau, mama de Giugiuka Magnifika nascuta in Londra in 2011, studiez Montessori si urmeaza CELTA ,blogging ca hobby, promovez positive parenting, sustin campanii umanitare.

View all posts by Mukallita →