Bebelusul meu, miracol de Craciun….

Plangeam azi de emotie pentru ca “bebelusul” meu de 4 ani si 4 luni a terminat gradinita si va incepe din ianuarie scoala. Si mai plangeam de ceea ce citeam in dosarul ei “my learning journey”, completat cu multe poze din viata ei cu celelalte “mame” de 6 ore pe zi: ‘un copil fericit, independent, increzator, model pozitiv pentru ceilalti copii’. Si in timp ce imi numaram binecuvantarile cum zice englezul, si multumeam pentru dovada ca plecarea din Romania pentru o educatie mai buna in UK a meritat efortul pentru moment, mi-am adus aminte de Minunea mea.

Bella m-a ales pe mine de pe steluta ei intr-o noapte alba ca asta in care scriu aceste randuri. In varful patului, cu ochii rosii de plans, uitandu-ma pierdut in gol: “De ce? M-am resemnat, inteleg, nu sunt facuta sa fiu mama, trebuie ca platesc pentru greseli, dar de ce nu pot sa raman insarcinata?” La un momentat dat mai ramasese doar “De ce”-ul si ultimul gand de dinainte de culcare spre dimineata “Doamne, daca ma ajuti sa inteleg de ce, promit ca nu mai sufar, doar sa stiu.”

Renuntasem la ideea de fertilizare in vitro (Londra 2009 vehicula 10,000 lire pe tratament pe 1 an) si la lista de asteptare de minim 5 ani, aveam deja 30. Drept pentru care imi vedeam mecanic de viata de robot: trezit, mic dejun, alergat la metrou, 1 ora+ prin tuneluri, birou, stres, alergat la metrou, acasa, cina, canapea, film, somn. La fel se derulasera si alti cativa ani anteriori, in Bucuresti, acelasi scenariu. Printre picaturi era desigur “daca e sa se intample sa raman gravida, sa raman! pastram copilul”, desi nu era cel mai potrivit moment pentru un copil.

Dar dupa noaptea “De ce”-ului, trezita cu mintea clara si impacata, am inceput sa caut pe Google metode alternative fertilitate, metode naturale, ceva in genul asta.

Primul link care a aparut atunci a fost despre o carte. “Taking Charge of Your Fertility” scrisa de TOni Weschler. Pe care am vazut-o si in romana la Humanitas, precum si pe elefant.ro tradusa insa prost “cum sa iti supraveghezi fertilitatea” in loc de “cum sa preiei controlul asupra fertilitatii tale”.

tcof
http://www.tcoyf.com/ Celebrating 10 years of helping hundreds of thousands of women achieve pregnancy

Am comandat-o de pe Amazon.co.uk si m-am speriat cand am vazut ce groasa e! Dar dupa ce am deschis-o, nu am putut sa o las din mana, era fenomenal catre ce ma ghidase de pe steluta ei fetita mea ca sa ma ajute sa-i pregatesc drumul catre mine. Am citit-o de 2 ori din scoarta-n scoarta. Da, era vorba de grafice de fertilitate, temperatura, ovulatie, lichid cervical de calitate numit eggwhite “albus de ou”, tehnicalitatile procrearii adica, dar mai era vorba si despre complexitatea unei femei pana la nivel celular!

Despre cum pe graficul zilnic de urmarire al unui ciclu menstrual lunar trebuia scris si ce am mancat si ce m-a stresat (zbor cu avionul, cutremur, durere de masea). Si despre cum m-am convins rapid ca la asa un mecanism complex, statistic era clar ca la mine era problema, nu la el, destul de simplu de eliminat oricum printr-un singur test.

Timp de 6 luni. In fiecare zi. Temperatura verificata sub limba la trezire imediat. Notata pe graficul de la capul patului, pe hartia xeroxata in multe copii din carte. Casutele cu mancarea umplute cu “broccoli”, “avocado”, “sucuri naturale”, cam tot la ce se inhamase tatal ales de Bella sa ne pregateasca. Casutele cu “alte evenimente” completate cu ce ma stresa pe mine: inclusiv impinsul sa intru in metrou sa ajung acasa dupa serviciu.

Au urmat testele de ovulatie (o punga cu bete subtiri cumparate tot de pe Amazon, atat de multe ca am mai trimis si in tara prietenelor) si iubirea programata in perioada ovulatiei! Frustrant. Jos la casuta cu ce ma streseaza: “siecs robotic”.

Pe al 3-lea grafic era deja evidenta problema nr 1: temperatura mea scadea brusc (cum e normal sa anunte ovulatia) intr-o ‘fereastra’ intarziata fata de ceea ce credeam eu initial pentru o femeie “normala”. Frustrant. “siecs robotic inutil/femeie anormala”, modificam fereastra! Desigur ca in sfarsit au inceput sa se coloreze si betele de ovulatie pe noua perioada testata! Victoria nr 1!

Problema nr 2 depistata deja pe 5 grafice de fertilitate: lichidul cervical de calitate sau “egghwite-ul”. Uitasem complet de el! Ma intrebam in tineretile mele oare ce era ala, dar de rusine nu intrebam pe nimeni asa ca nici nu am aflat pana la cartea asta. Lichidul fertil precum un albus de ou mentine in viata spermatozoizii prin continutul sau si ii ajuta sa calatoreasca sa fecundeze ‘oul’ (ou la ou trage). Eu nu aveam deloc asa ceva!

Google din nou: “lipsa lichid fertil eggwhite”. Rezultat: “inlocuiti cu un albus de ou”. Poftim? Mi se parea ireal. Adica un amarat de albus de ou din frigider poate sa inlocuiasca ceva ce eu nu mai aveam de ani de zile? Well, nu chiar orice ou. Am cumparat si noi unul organic. Lasat la temperatura camerei. Si cautat tutorial video pe youtube despre cum sa-l folosim. Yup. Sunt niste doamne care vorbesc despre asta, nu arata.

Deja pe graficul nr 6 (pastrat in arhiva personala), in ziua ovulatiei nu m-am dus la birou pe caz de “boala”. Am stat in casa noi doi si oul organic. Si am ras cu spume pe tema asta desigur: “daca iese copilul pui de gaina?”. Iar dupa distractie, in cele 30 de minute cat am ramas cu o perna sub spatele inclinat ca sa ajute si gravitatia calatoria cu pricina, am vizualizat in minte tot documentarul Life Before Birth si ma gandeam la un concurs intre inotatori si la castigator!

Dupa ziua ovulatiei urmeaream cu inima oprita dimineata sa ramana crescuta la loc si constanta temperatura. De scadea era semn de ne-sarcina. 9 zile a ramas constanta. Iar in a 9-a zi am facut primul test de sarcina. Si am vazut cele 2 liniute! Si plangeam cu el in mana si nu credeam! Bella isi gasise drumul la mine in pantec in noiembrie 2010! Si am mai facut inca vreo 10 teste de sarcina cumparate de pe Amazon, si analize sange doar sa ma conving ca e posibil! Era!

A fost nevoie sa ma caiesc, sa ma rog, sa sufar ca sa dovedesc ca imi doresc cu adevarat sa fiu mama, ca sunt dispusa sa fac orice efort sa devin mama. Iar eforturile mele cred ca au convins-o si pe Bella ca o merit si pe Dumnezeu care mi-a trimis-o. Pentru toti cei care nu cred in nimic in lumea asta: inca nu ati experimentat miracolul propriului vostru corp ca sa stiti cum functionam la nivel de celula! Si cum Ceva mai mare decat noi ne-a inzestrat cu o inginerie impecabila sa cream alte celule, sa purtam in noi viata, sa nastem viata!

Asa ca aceasta nu este o poveste despre miracolul sarcinii Fecioarei Maria. Si nici despre ce a fost mai intai, oul sau gaina, evident ca oul. Si nici despre bebelusul meu miracol de Craciun 2010, care atunci s-a “prins” bine de uterul meu si am sarbatorit amandoua Sarbatorile la Sibiu cu ceai de ghimbir si atat. Si multa iubire!

Aceasta este o poveste despre speranta, incredere in planurile lui Dumnezeu. Planuri pe care uneori nu le intelegem si pentru care ne luam cu El de guler si ne certam si ii intoarcem spatele si nu-L vedem ca ne zambeste cu subinteles. Dumnezeu are mereu ceva mai bun pregatit pentru noi, chiar si in momentele cele mai grele de disperare. Si va stiu, mame dragi, femei dragi. Suntem multe care am trecut prin astfel de povesti si m-ar bucura sa mi le scrieti. Va sustin de unde sunt si ma gandesc la voi!

Va urez un Craciun plin de speranta! Si emotie! Si de rugaciune si de multumiri pentru tot ce avem! Imbratisati-va copiii, mirositi-le parul valvoi, despachetati cadouri in pijamale sub brad si primiti colindatorii cu un cozonac cald si portocale.

Eu ma intorc acum la Minunea mea, sa primesc prima imbratisare calda a diminetii.

Craciun Fericit! Love, M

 

 

Share if you care!Share on Facebook
(Visited 3,619 times, 3,620 visits today)

About Mukallita

Din Prazilia, ex maritata cu ardelean nascut la Bacau, mama de Giugiuka Magnifika nascuta in Londra in 2011, studiez Montessori si urmeaza CELTA ,blogging ca hobby, promovez positive parenting, sustin campanii umanitare.

View all posts by Mukallita →